Alcătuiţi un eseu cu tema “Bolile sistemelor care realizează funcţiile de nutriţie” după următorul plan:
- definiţia funcţiilor de nutriţie;
- prezentarea denumirii, a două cauze, a două manifestări şi a două modalităţi de
prevenire a unei boli a sistemului digestiv;
- prezentarea denumirii, a două cauze, a două manifestări şi a două modalităţi de
prevenire a unei boli a sistemului circulator;
- prezentarea denumirii, a două cauze, a două manifestări şi a două modalităţi de
prevenire a unei boli a sistemului respirator;
- prezentarea denumirii, a două cauze, a două manifestări şi a două modalităţi de
prevenire a unei boli a sistemului excretor.

Sistemul digestiv la animale

Încrengătura protozoare(Protozoa)
Încrengătura protozoare cuprinde organisme unicelulare, eucariote, cu capaci-tatea de a îndeplini toate funcţiile vitale ale unei fiinţei complexe, această proprietate reali-zându-se prin diferenţierile citoplasmice numite organite. Nutriţia este autotrofă, heterotrofă (osmotrofă sau fagotrofă).
Clasa flagelate (Flagellata)
Protozoare prevăzute cu unul sau mai mulţi flageli; nutriţie autotrofă şi hetero-trofă.
Clasa rizopode (Rhizopoda)
Protozoarea cu corpul lipsit de polaritate, în general cu citoplasma separată în ecto- şi endoplasmă, la exterior cu o membrană plasmatică semipermeabilă. Au proprietatea de a emite pseudopode cu rol în locomoţie şi prinderea hranei. Nutriţia este fagotrofă.
Amoeba proteus
În endoplasmă prezintă vacuole digestive şi o vacuolă pulsatilă.
Procesul de fagocitoză constă în înglobarea particulelor alimentare cu ajutorul pseudopodelor. În jurul hranei se formează o vacuolă digestivă, în care pătrund din citoplas-mă fermenţi cu rol în digestie. În timpul digestiei vacuola circulă prin celulă, fiind purtată de curenţii citoplasmatici. Produsele nedigerate sunt eliminate printr-un punct oarecare de pe suprafaţa corpului, numit anus celular sau citoproct.
Clasa sporozoare (Sporozoa)
Protozoare exclusiv parazite, cavitare, tisulare sau intracelulare. Unele sporo-zoare produc boli grave la om şi la animale.
Clasa ciliate (Ciliata)
Protozoare ce posedă un aparat nuclear format din doi nuclei (cu câteva ex-cepţii), din care unul mare, somatic-trofic, macronucleu, şi unul mic germinativ, micronu-cleu. Sunt parazite sau simbionte.
Paramecium caudatum
Ventral şi pe marginea stângă se găseşte o adâncitură – peristom – tapetată cu cili. În adâncul peristomului se află gura celulară – citostom , continuată cu un canal – cito-faringe. Prin mişcările ciliaturii, particulele alimentare sunt îndreptate în peristom, apoi în citostom, în citofaringe, unde o membrană ondulată le împinge către citoplasmă; la capătul citofaringelui, în jurul unei particule alimentare se formează o vacuolă digestivă care se eli-berează în citoplasmă, începând procesul de digestie prin acţiu-nea enzimelor care pătrund din citoplasmă în vacuole. Vacuolele digestive care conţin resturi ne-digerate elimină aceste produse printr-un mic por (citoproct= ci-topige). Citoplasma este străbă-tută de curenţi care antrenează cu ei vacuolele, determinând o miş-care permanentă a acestora, nu-mită cicloză.

Vorticella nebulifera
Prin mişcarea cili-lor zonei adorale particulele ali-mentare sunt împinse într-un vestibul, apoi prin citostom în ci-tofaringe. Discul peristomial este retractil datorită mionemelor bi-ne dezvoltate în ectoplasmă. În endoplasmă se observă macronu-cleul în formă de potcoavă, iar în apropierea sa un micronucleu, câteva vacuole digestive şi o va-cuolă pulsatilă.

Încrengătura spongieri (Spongia)
Metazoare primitive fără simetrie sau cu simetrie radială; fără organe; peretele corpului prezintă numeroşi pori; cavităţile gastrice sunt tapetate de celule cu guleraş (coano-cite); regimul de hrană este microfag iar digestia fagocitară.

Încrengătura celenterate (Coelenterata)
Metazoare primitive cu simetrie radială, secundar bilaterală sau biradială. Sunt eugastreade, au o adevărată cavitate digestivă cu un singur orificiu, cel bucal, omolog cu blastoporul larvei. Sunt macrofage cu digestie extra- şi intracelulară.
Clasa hidrozoare (Hydrozoa)
Cnidari cu polip şi cu meduză, predominând polipul.
Hydra viridis – Hidra de apă dulce
Hidra prinde prada cu ajutorul tentaculelor, o imobilizează şi o introduce prin gură în cavitatea digestivă.

La extremitatea anterioară a corpului prezintă o ridicătură numită con bucal (hipostom), care conduce într-o largă cavitate gastrică sau digestivă. Baza conului bucal es-te înconjurată de 6–10 tentacule lungi, subţiri, contractile şi bogate în bacterii cu nemato-cişti.
Clasa scifozoare (Scyphozoa)
Prezintă două stări morfologice: scifopolip şi scifomeduză predominantă. Cavitatea bucală a polipului este împărţită în 4 buzunare interradiale. Sunt exclusiv marine.
Aurelia aurita – Meduza de curent rece
În centrul feţei subumbrelare se găseşte un manubriu scurt, care poartă o gură pătrată; cele patru unghiuri ale ei se prelungesc cu 4 braţe bucale lungi, iar pe faţa ventrală a acestora se află un şanţ ciliat (şanţul bucal), mărginit de două rânduri de franjuri bucale. După gură urmează un faringe endodermic, care dă într-o cavitate gastrică, prevăzută cu 4 teniole cu filamente gastrice şi 4 pungi radiale, 4 canale perradiale ramificate, 4 canale in-terradiale, de asemenea ramificate, şi 8 canale adradiale neramificate. Toate aceste canale ajung într-un canal circular de pe marginea umbrelei, care dau ramificaţii în tentacule. Ca-nalul circular prezintă 8 pori pe faţa subumbrelară, situaţi în spaţiul dintre ropalii; ei sunt consideraţi pori excretori, ce servesc la eliminarea micilor resturi alimentare. Aceste canale formează un sistem gastrovascular, prin care circulă hrana; curentul merge în sens centrifug în canalele neramificate adradiale şi centriped în cele ramificare perradiale şi interradiale.
Rhizostoma (Pilema)pulmo – Meduza de curent cald
Pe faţa subumbrelară, în centru, se găseşte manubriul, cu 4 braţe bucale lungi, divizate fiecare în două, franjurate şi terminate cu câte un apendice cu rol în capturarea hra-nei. La baza manubriului sunt 8 grupe de formaţiuni franjurate (epoleţi). Nu are orificiu bu-cal. Nutriţia este secundar microfagă; o parte din digestie are loc printre franjurile braţelor bucale, hrane fiind apoi aspirată prin mici orificii (ostii) în sistemul gastrovascular.
Clasa antozoare (Anthozoa)
Forme reprezentate exclusiv de polipi (antopolipi=coralopolipi); cavitatea gastrică este împărţită prin septe în lojă: 8 la octocoralieri şi 6 la hexacoralieri; faringele es-te ectodermic.
Actinia equina – Dediţelul de mare
La partea superioară prezintă un disc bucal, în centrul căruia se găseşte orifi-ciul bucal (gura), care provine din invaginarea peretelui corpului; aceasta este gura fiziolo-gică (actinostom). Gura morfologică (hidrostom) se găseşte la capătul inferior invaginat al faringelui (actinofaringe). Pe marginea discului bucal se găsesc mici tuberculi cu nemato-cişti. Actinostomul este înconjurat de 6 cercuri concentrice de tentacule.

Încrengătura platelminţi (Plathelminthes)
Metazoare triploblastice. Acelomate. Cavitatea generală primară este un blas-tocel. Nu au anus, tubul digestiv lipseşte complet la cestode. Parenchimul are categorii de celule care îndeplinesc diferite funcţii: respiratoare, fagocitară, adipogenică şi glicogenică.
Clasa turbelariate (Turbellaria)
Sunt platelminţi cu tegumentul ciliat. Au rabdite (corpusculi cu rol nepreci-zat). Orificiul bucal se deschide pe faţa ventrală.
Dendrocoelum lacteum – Planaria albă
În jumătatea posterioară a corpului, ventral, se află orificiul bucal, care este si-tuat la capătul unui faringe musculos, învelit într-o teacă faringiană. Aceasta se continuă cu intestinul format din trei ramuri (triclade), din care o ramură anterioară şi două posterioare. Ramurile intestinale prezintă numeroase diverticule, închise la capăt ca nişte degete de mă-nuşă. Ramurile posterioare pot să se unească sau nu. Nu există anus.
Clasa cestode (Cestoda)
Platelminţi exclusiv paraziţi, tubul digestiv absent în toate stadiile de dezvolta-re.
Clasa trematode (Trematoda)
Trematodele sunt considerate ca turbelariate, trecute la parazitism cu modifi-cările adaptative datorite acestui mod de viaţă.
Fasciola hepatica – Viermele de gălbează
La extremitatea anterioară a rostrului se află ventuza bucală, cu musculatura circulară şi radiară, în mijlocul căreia se găseşte orificiul bucal, iar ventral, ventuza ventrală, fără deschidere. Tubul digestiv este format dintr-un faringe musculos, un scurt esofag şi do-uă ramuri intestinale, cu numeroase diverticule laterale închise la capăt ca degetele de mă-nuşă. Cele două ramuri nu se unesc posterior.
Dicrocoelium lanceatum
Anterior se găseşte o ventuză bucală, în centru cu orificiul bucal. Tubul diges-tiv prezintă un faringe musculos, un esofag şi două ramuri intestinale neramificate, care a-jung până în apropierea regiunii posterioare a corpului.

Încrengătura nematelminţi (Nemathelminthes)
Metazoare cu simetrie bilaterală, protostomieni cilindrici sau filiformi, acope-riţi de o cuticulă groasă. Tubul digestiv este complet, cu orificiul bucal anterior terminal şi anal posterior subterminal, ventral.
Ascaris suum – Limbricul de la porc
Pe partea anterioară se află orificiul bucal înconjurat de trei buze dinţate: una mediană dorsală şi două latero-ventrale; ele delimitează un spaţiu în formă de „Y”. În blas-tocel se găsesc: tubul digestiv şi organele genitale.

Încrengătura anelide (Annelida)
Viermi cu simetrie bilaterală; celomaţi. Tubul digestiv este complet, cu orifi-ciu bucal şi anal, în general simplu şi drept.
Clasa polichete (Polychaeta)
Anelide prevăzute cu mulţi peri chitinoşi înfipţi în parapode.
Nereis diversicolor
Primul segment al somei poartă ventral orificiul bucal; el este contopit cu 1–2 segmente somatice formând peristomiul. Prin orificiul bucal poate ieşi o trompă faringiană bine dezvoltată, cu o pereche de maxile chitinoase, dinţate şi puternice; pe suprafaţa ei se disting câteva grupe de ţepi cornoşi. Pe faţa ventrală a pigidiului (ultima regiune a corpului) se deschide orificiul anal, pe laturile căruia se găsesc doi ciri anali lungi.
Clasa oligochete (Oligochaeta)
Anelide clitelate, lipsite de parapode.
Lumbricus terrestris – Râma
Primul segment al corpului este peristomiul, pe care se deschide orificiul bu-cal, care începe sistemul digestiv. Orificiul bucal este urmat de un faringe musculos, de cu-loare alb-gălbuie şi apoi de un esofag mai lung şi îngust, ciliat, pe laturile căruia se disting 3 perechi de diverticule, ce secretă carbonat de calciu, reglând pH-ul în sânge şi în lichidul ce-lomic. Tubul digestiv se continuă cu proventriculul, urmat de un stomac musculos (pipotă), apoi de intestin, care este acoperit în parte de celule cloragogene cu rol de acumulare a sub-stanţelor de excreţie. Intestinul mediu, dorsal, prezintă o invaginaţie cutată, tiflosolis, care măreşte suprafaţa de digestie.
Clasa hirudinee (Hirudinea)
Cuprinde anelide fără parapode şi cheţi, cu un număr constant de segmente împărţite secundar în inele. Extremitatea anterioară cu ventuză bucală.
Hirudo medicinalis – Lipitoarea comună
Extremitatea anterioară se termină cu o ventuză bucală, care provine din mo-dificarea primelor 4 segmente anterioare; în mijlocul ei se află orificiul bucal îndreptat spre faţa ventrală. Dorsal, deasupra ventuzei posterioare, pe ultimul inel, se află orificiul anal.
Sistemul digestiv începe cu orificiul bucal, gura fiind înarmată cu trei fălci pu-ternice, chitinoase, semicirculare, cu numeroşi dinţi, o falcă medio-dorsală şi două latero-ventrale. Printre lamele dinţilor se deschid glande salivare unicelulare, care secretă hirudina sau hemofilina. Fălcile alternează cu trei buze triunghiulare. Gura se continuă cu un faringe musculos şi un esofag scurt. Urmează stomacul format din 10 perechi de pungi stomacale, dispuse lateral. Intestinul este cilindric, relativ scurt; între el şi stomac este un sfincter mus-culos. Ultima porţiune a tubului digestiv este intestinul posterior, format dintr-o parte îngus-tă şi un rect dilatat, acesta terminându-se prin anus.

Încrengătura moluşte (Mollusca)
Celomate primitive cu simetrie bilaterală, corpul nesegmentat, format din trei regiuni: cap, masă viscerală dorsală şi picior musculos ventral. Tubul digestiv are glande a-nexe.
Clasa gasteropode (Gasteropoda)
Moluşte cu simetrie bilaterală primitivă alterată de flexiunea endogastrică şi torsiunea masei viscerale.
Helix pomatia – Melcul de livadă
La partea antero-ventrală a capului se găseşte orificiul bucal mărginit de trei buze.
Structura primei porţiuni a tubului digestiv este adaptată la hrănirea cu vegeta-le. Orificiul bucal se continuă cu un faringe musculos, în formă de bulb, pe planşeul său fiind o lamă cornoasă acoperită cu mici dinţi cornoşi (radula). Radula este cel mai caracte-ristic organ al gasteropodelor, iar numărul dinţilor şi aranjarea lor au o valoare taxonomică. Radula este localizată într-un diverticul al cavităţii bucale, numit sac radular.
După bulbul faringian urmează esofagul, lung, dilatat în regiunea mijlocie. El este înconjurat de două glande salivare, fiecare având un canal salivar lung, ce se deschide pe partea latero-dorsală a faringelui. Următoarea porţiune a tubului digestiv este stomacul, de formă rotundă; în el se deschid canalele glandei digestive. Hepatopancreasul este o glan-dă mare, lobată, situată în primele ture de spiră ale mesei viscerale. În continuare este intes-tinul mediu, lung, care descrie două curburi; el se prelungeşte cu intestinul posterior ce se îndreaptă spre partea anterioară, deschizându-se prin anus, situat anterior.
Clasa lamelibranhiate (Lamellibranchiata)
Moluşte caracterizate printr-o regresiune a organizaţiei.
Anodonta cygnaea – Scoica de lac
Orificiul bucal se continuă cu un esofag, care dă în stomac, înconjurat de un hepatopancreas voluminos; urmează intestinul, lung, care face trei anse în picior, apoi se ri-dică spre partea dorsală, pătrunzând în pericard. Rectul se deschide prin orificiul anal, situat deasupra aductorului posterior. În prima porţiune a intestinului peretele său formează un şanţ adânc numit tiflosolis.

Încrengătura artropode (Arthropoda)
Artropodele sunt protostotomieni cu simetrie bilaterală şi metamaterie hetero-nomă.
Clasa arahnide (Arachnida)
Artropode chelicerate având corpul format din două regiuni distincte: prosoma (cefalotorace) şi opistosoma (abdomen).
Tubul digestiv este conformat regimului de hrană carnivor, regiunea anterioară a acestuia funcţionând ca o pompă aspiratoare respingătoare. El are structuri diferite pe gru-pe: poate să se întindă în linie dreaptă de la gură la anus (scorpioni), poate prezenta diverti-cule şi cecumuri laterale (araneide, acarieni), iar la unele specii de acarieni rectul şi anusul lipsesc.
Clasa crustacei (Crustacea)
Artropode cu corpul , în general, distinc segmentat şi împărţit în trei regiuni: cap, torace şi abdomen.
Astacus leptodactylus – Racul de baltă
Anterior, în regiunea cefalică se află orificiul bucal, înconjurat de piesele bu-cale; terminal, pe telson, se află orificiul anal ca o fantă longitudinală.

De la gură se ridică vertical spre partea dorsală a corpului un esofag scurt, ca-re se continuă cu un stomac voluminos de origine ectodermică. Pe stomac se fixează doi muşchi cardiaci anteriori şi doi muşchi cardiaci posteriori, având capetele opuse prinse de faţa internă a carapacei. Stomacul este format din două părţi care îndeplinesc funcţii distinc-te: cardia, cu rol de a mesteca alimentele (morişca gastrică = stomac masticator) şi pilor, cu rol de a le filtra (stomac filtru). Stomacul are o structură complicată: un aparat de sfărâmat hrana (moara gastrică) format dintr-un grup de trei dinţi chitinoşi, unul median şi doi late-rali, care servesc la măcinarea hranei. În stomac se găsesc şi granule de calciu cu aspect de pastile albe (gastrolite); ele constituie rezerva de carbonat de calciu, folosită la refacerea crustei după năpârlire. După stomac începe intestinul mijlociu de natură endodermică. Aces-ta este slab dezvoltat şi se prezintă ca mici diverticule în care se deschid canalele hepatopan-creatice. Hepatopancreasul este o glandă digestivă mare, care ocupă aproape toată cavitatea toracică, având o culoare galbenă sau galbenă-verzuie. Este format din numeroase diverticu-le, căptuşite cu un epiteliu secretor de fermenţi; de asemenea, este principalul loc de absorb-ţie şi depozitare a rezervelor. Urmează intestinul posterior, ca un tub drept, cu dungi albas-tre, fiind căptuşit cu chitină. El străbate abdomenul şi se deschide prin orificiul anal situat pe telson.
Digestia este extracelulară, procesele chimice ale digestiei au loc în intestinul mediu şi în diverticulele hepatopancreasului (glanda digestivă), însă ea începe încă din sto-macul piloric.